Anul trecut pe vremea asta spuneam că nu mă interesează sa pun în balanță câștigurile și pierderile de peste an. Nu știu sigur dacă e același caz și acum, însă pot să spun că din cele 19 obiective propuse atunci 7 au fost duse până la capăt, 5 doar pe jumătate sau pe aproape, și 7 deloc.

Din ce mă mândresc că am reuşit sunt recăpătarea independenţei şi stabilităţii emoţionale. În plus, sunt fericită că am cunoscut-o și m-am împrietenit cu una din cele mai bune dansatoare și coregrafe din România, Doina Botiș, că mi-am revenit din punct de vedere psihic și financiar (mă rog… în limitele independenței anterior amintite), că am fost la cele mai multe concerte din viața mea (Bon Jovi, Roxette și Alice Cooper sunt în fruntea topului meu), că am descoperit oameni frumoși și buni și că încă sunt (mirare mare și nu prea) o persoană demnă și mândră (dar și mai bogată în ceva înțelepciune), că am scris niște chestii nu tocmai literare care au atins niște oameni și că am pus într-o oarecare coerență o serie de 25 de minuni ce mi-au marcat primul sfert de secol din viață.

Din ce nu am făcut pot să spun sigur că nu voi reporta PR-ul în domeniul cultural şi admiterea la master.

Anul acesta un “big thank you” merge metropotamului care a reprezentat o proporţie covârșitoare din tot ce îmi lipsea în decembrie 2010 la vremea când scriam pomelnicul pentru 2011.

Înainte să înşirui mai jos ce îmi propun pentru 2012, trebuie să mai adaug ceva, un amănunt pe care nu ştiam că doresc să îl bifez până în momentul în care nu l-am reuşit. Concret, dragilor, independența şi stabilitatea emoţională nu reprezintă, precum credeam eu, să îţi propui şi să încerci prin orice mijloace să nu mai iubeşti pe cineva, ci să îţi accepţi sentimentele, să nu ţi le negi ţie, să trăieşti cu ele, indiferent dacă ar fi să fii într-o relaţie cu respectivul om sau nu.

Acum, schimbând registrul ca să intru direct în felia de pâine principală a pomelnicului pentru 2012, vreau:

+ treaba cu publicatul se tot reportează de la un an la altul… oficial și bătut în cuie, 2012 va fi Anul;

+ acea lansare pe piaţă pe care deja o conceptualizez şi care ar trebui să fie ceva ce va trăi şi dincolo de momentul lansării perse. mulţi din cei care vă aruncaţi ochii peste aceste rânduri e posibil să şi ştiţi cam despre ce vorbesc :D

+ să fac nişte cursuri de jurnalism narativ, creative writing, dans (mas-o-menos contemporan) şi…. pam-pam pictură! ultimul e o noutate pentru cei care nu mă ştiu de foarte-foarte mult timp;

+ să realizez portofoliul de interviuri (de genul celor care o extaziază pe Roxana), pe care mi l-am propus şi anul trecut, care să stea la baza unei antologii pe care, eventual, să o lansez ori la Gaudeamus, ori la alt târg undeva în 2013;

+ să încep să scriu o nouă carte, poate chiar volumul de nuvele/ povestiri/ eseuri de la care practic am început să visez că vreau să public acum vreo 15 ani (trebushoară pe care e musai să v-o povestesc odată şi odată);

+ să citesc o carte pe săptămână (aici Bookaholic va juca un rol foarte important);

+ să scriu din nou poezie… măcar de amorul meu personal;

+ să merg cu bicicleta până în Deltă şi (pe termen lung) să fac un circuit în România pe bicicletă;

+ să nu mai întârzii;

+ să călătoresc, poate văd măcar o ţară în plus anul ăsta;

+ să cânt mai mult… şi nu genul karaoke – poate voi atinge acel ceva pe care mi-l doream în ultimul an de facultate, şi anume să fiu vocea şi tamburina întâi ( :)) ) dintr-o trupă preponderent masculină;

+ să merg măcar de două ori pe lună la ateneu;

+ să merg din nou la teatru precum o făceam la începutul facultăţii, doar să mă bucur ca nesătula îndrăgostită de spectacole şi să nu mă mai joc de-a criticul amator exigent;

+ să dansez! nu se poate să fiu prietenă cu Doina şi doar să mă scălămbăi în oglindă… aşa că treaba cu ieşitul în oraş special pentru dansat se aplică şi în 2012;

+ să îmi caut mansarda genială în care să mă mut singură şi poate până la finalul anului să mă şi mut!

După cum se observă, 2012 mi-l doresc a fi mai mult un an literar… cu puţin noroc, Ronuka mă va ajuta, ca şi anul trecut, să îmi îndeplinesc o bună parte din obiective.

Şi ca să parcurg acelaşi traseu ca în decembrie 2010, sunt nişte oameni care au făcut 2011 să fie unul din cei mai câştigaţi ani din viaţa mea: toată echipa de la metropotam, în frunte cu Cristina, Gruia, Irina şi Dan; Doina mea de suflet; El, cel pe care îl consider geamănul meu spiritual şi pe care tocmai v-am spus mai sus că nu îmi mai neg (mie) sentimentele pe care i le port; bunica mea (cel mai sfânt om al meu şi fără de care aş fi…….. de fapt nu aş fi), Oana & Roxana (alături de care formez trio-ul sex&the-city-like-meets-lipstick-jungle-like), Elena & Clara (fetele cele mai înţelegătoare din România, sfătuitoarele mele de bază şi minţile cele mai clare din toţi pe care i-am cunoscut în ultimii doi ani în lumea literară)… iar lista poate continua și nu este sub nicio formă scurtă.

Îmi pare rău că acesta este singurul post pe care îl scriu în luna decembrie, dar promit să scriu mai mult în viitor (nu este un obiectiv în sine, însă). Vă urez tuturor un 2012 plin de… tot ce nu au prevăzut maiashii şi analiştii politici şi economici luaţi la grămadă.

Să ne revedem şi recitim cu bine și fantastic de multă înspirație din ianuarie încolo. La mulţi ani… literari!