no more affair, no more fooling around

[…]

Singurătatea provocată de tine este frumoasă. Câtă frumuseţe în liniştea ce-ţi înconjoară absenţa!…

Mă vindec, dar vindecarea are gust de cireşe amare. Pleci din mine, iar paşii pe care îi faci au miros de nostalgie. Aş vrea să cred că drumul pe care îl marchează e doar o formă de a-ţi aminti unde să te întorci. Deşi sufletul meu nu e casă de toleranţă, deşi aş vrea să închid porţile în urma ta, urmele tale rămân. În întuneric ar străluci. Amintirea ta e, totuşi, fosforescentă. Nu pot închide porţile pentru că ai lumina mai mult. Aşa că rămân cu sufletul deschis. Risc să bată vântul şi să aducă singurătatea, dar durerea ar fi sub anestezie.

Timpul – vânătaia obrajilor tăi, şanţul la marginea ochilor tăi, forma de căuş a pumnului meu. Apoi tu îţi descreţeşti figura, iar eu îmi relaxez mâna şi îmi răsfir degetele. Uite aşa se pierde timpul.

Gândurile mele la tine au început să întârzie cu cel puţin un sfert de oră. Pierd mereu metroul şi durează ceva până la următorul. Într-o zi, vor aştepta o veşnicie… şi nu vor mai veni deloc. Voi uita şi că voiam să mă gândesc la tine. Voi rămâne singură. Voi avea o aventură doar cu mine. Voi fi singură într-o poveste de dragoste. Pe scenă va urca un singur actor; un mim; eu. Mă voi juca de-a dragostea. Voi închipui. Iar până să cadă cortina, voi da în demenţă. Voi uita de ce ar trebui să mă joc. Voi uita unde sunt. Voi uita că sunt singură pentru că la un moment dat existai tu iar apoi nu ai mai existat.

Gândurile mele la tine se vor dispersa în capul meu. Vor pleca din spatele oaselor craniene. Vor porni spre coşul pieptului. Vor apăsa greu, ca o pneumonie. Voi tuşi. Te voi expectora la un moment dat. Apoi rămăşiţele vor coborî în stomac. Şi mi se va face rău. Îmi vei înverzi interiorul. Cu greu vei aluneca în buric. Te vei ridica asemeni unui gheizer şi te vei prelinge picătură cu picătură în jos… va fi ultima dată când mă voi culca cu tine. Gândurile mele la tine vor termina prin a mă extazia. Apoi vor plonja direct pe gleznele mele şi se vor târî sub tălpi. Vor lăsa urme pe asfalt. Vor avea forma picioarelor mele încălţate în tenişi roşii. Iar înapoi nu mă voi mai întoarce să verific dacă eşti bine sau nu. Până la primăvară asfaltul se va usca. Tu te vei fi evaporat. Te vei fi ridicat în eter. Iar eu nu voi mai purta tenişi roşii.

[…]

Anunțuri

3 gânduri despre „no more affair, no more fooling around

  1. sorin despoT Octombrie 24, 2010 la 14:00 Reply

    măi veronica, tu poți să scrii și poezie. de ce te chinui tu cu proza atît? :)

    frumos de tot. keep iT up.

    dar faci asta și singurică,

    ness pa? bass pa! :P

    • ronuka Octombrie 27, 2010 la 17:23 Reply

      eu in continuare cred ca mi-e IMPOSIBIL sa scriu poezie, but if you say so… inseamna ca sunt un pic lirica p’acolosha, ness pa? :p

  2. […] fost un la revedere altruist, așa cum credeam că se poate doar în versuri și în muzică. Cumva prevăzusem că se va întâmpla asta și consider că a venit momentul să mă adun și să empatizez cu iubirea despre care acum nu […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: