O doamnă dată naibii

Nu am să o ascund: e vineri seara, iar eu sunt acasă. E aproape miezul nopții și aproape mi se face somn. Ar fi fost o vreme acum ceva timp când mi s-ar fi părut trist. Dar.

Dar până să cedez vârstei, cearcănelor și vreunui stereotip, mă zbânțui într-o pereche de pantofi corai superbi, cu tocuri de 11 centimetri, îmi fac ochi dulci cu un pahar de vin, privesc în spate la săptămâna pe care o închei și ma simt o doamnă dată naibii. Și ascult asta:

Este vineri seara, iar afară stropește de parcă bulevardul s-ar umple cu lacrimi și cuțite mărunte-mărunțele. Dar eu dansez ca floarea prin casă, iar fumul de țigară dansează odată cu mine.

Nu am să o ascund. M-am cam gândit la el. Amoru-mi nerezolvat mi-a furat mintea aiurea în ultimele săptămâni. Dar.

Dar am avut o săptămână grea și frumoasă în același timp, încurcată dar dezlegată până la final, o săptămână pe care am încheiat-o ca o doamnă. Această vineri seară se încarcă de energie și cu vocea Barbrei Streisand. Iar eu mustesc de bine!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: