∃! Veronica: |Ronuka|

Umblă vorba în sat că nu aș ști să gătesc. Și nu umblă oricum; umblă purtată de mine. Nu mă sfiez: nu gătesc. Nu cred că nu știu să practic îndeletnicirea în cauză; pur și simplu nu o fac pentru că nu am motiv să o fac.

În schimb, fac o cafea ex-ce-len-tă! E o artă în a ști să faci cafea. Pun suflet în modul în care o las să fiarbă de nu știu câte ori, precum alții udă florile. De flori, spre exemplu, uit cu desăvârșire.

Nu sunt o gospodină tipică… nici măcar una atipică. Sunt dezordonată, nu gătesc, scriu, dorm mult, ascult muzică în draci, port blugi, ii și eșarfe și, când nu ninge, teniși. Îmi plac brățările cu noduri și diverse culori, cearșafurile vaporoase, căldura excesivă, cărțile înainte de culcare, vinul roșu, paharele cu picior, cănile mari de la Cărturești, urșii panda, pozele alb-negru, drumul cu mașina pe timp de noapte, punk-rock-ul psihedelic, verdele, cățăratul pe munte, cerbii, ciocolata, porumbul fiert, mersul desculț pe câmp, caii, macii și lăcrămioarele. Îmi plac părul lung și creț, fenomenul Woodstock, rochiile lungi, Melanie Safka și Stevie Nicks.

Pentru cei care nu mă știu din liceu, o iubesc pe Cher încă din adolescență, iar undeva pe la 13 ani mi-am imaginat un întreg roman/ film/ telenovelă/ literatură de consum mai ceva ca Sandra Brown, în care eu eram fiica ei prodigy.

Ascultam ‘Casablanca’ pe vremea când Iulian, fratele mamei, mi-a făcut cadou 3 viniluri cu Vali Sterian, cu autograf, iar eu… (repet) ascultam ‘Casablanca’… Încă am discurile în Bacău.

La 3 ani, când am învățat să joc șah și să aleg oasele de pește, semănam incredibil de mult cu Lulu Mihaescu aka Veronica „fată bună și cuminte”, iar la 4 ani am învățat să citesc. Singură! așa se laudă ai mei. Nu tind să îi cred, dar adevărul este că nici nu îmi amintesc perioada de dinainte de a ști să citesc, nici persoana care să mă fi învățat A-B-C-ul.

La 5 ani vorbeam fluent engleză. Inutil să menționez că sunt stângace și că nu am aflat abia după ce am intrat la școală în ’92…

Prima formă de literatură pe care am scris-o datează din 1994 și până să mă încumet să susțin că scriu proză, am dat poeziei o șansă… asta până m-am prins că poezia este poligamă și face ochi dulci unor indivizi și individe pe care nici măcar nu îi cunosc.

Mai umblă vorba în târg că atunci când mă îndrăgostesc, mă îndrăgostesc de mi se taie picioarele, îmi pierd capul și, practic, întreaga anatomie, gândită după chipul și asemănarea părinților, mi se dă total peste cap.

Și mă cheamă Veronica, însă până să mă cheme Veronica și să iubesc luna noiembrie, m-am născut într-o miercuri, pe 29 mai, și am fost pentru întreaga lume Andreea, mathematics freak. Numai cei care mă știu de foarte multă vreme îmi mai spun așa.

Cam asta sunt… și idealistă… și pe drum… și aproape… și departe… și imposibilă… Mereu întârzii, dar mint și spun că sunt punctuală.

Aaa, și să nu uit: vorbesc deochiat. Cel puțin o dată pe zi folosesc cuvinte care încep cu litera ‘p’.

Anunțuri

3 gânduri despre „∃! Veronica: |Ronuka|

  1. Dada Ianuarie 27, 2014 la 19:23 Reply

    de ce nu scrii mai des? NU AI TIMP?!?!:*

    • ronuka Ianuarie 27, 2014 la 19:26 Reply

      cam așa cu lipsa de timp, dar încerc să revin în forță ;)

  2. BuburuzaBia Decembrie 30, 2014 la 20:54 Reply

    Imi place cum scrii. Sa stii, am realizat ca si eu folosesc des cuvinte cu ‘P’! Pace, prietenie, puls, plimbari, Pepsi, papagal, pasari. Mmm, iubesc cuvintele cu P. :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: